|
Chiliile. În rând cu clopotniţa şi la dreapta era o casă cu patru camere, iar alături la sfârşitul rândului era arhondaricul; în stânga clopotniţei era o casă cu şase camere. În stânga bisericii vechi se afla al doilea rând de case format din patru corpuri de case cu 20 de camere toate la un loc. În dreapta bisericii Sf. Gheorghe se afla un alt rând din două corpuri cu 12 camere.
Al patrulea rând, de la altar, care încheia patrulaterul cuprindea stăreţia şi trapeza. Acestea din urmă se aflau la etaj dacă erau privite dinspre poarta de intrare, deoarece locul era mai jos decât faţada dinăuntrul curţii.
Parterul prezenta cinci încăperi şi erau folosite ca pivniţe pentru păstrat cele necesare hranei personalului. Dacă erau privite din lăuntrul curţii cu faţa spre Răsărit, acest rând de case arătau ca şi celelalte obişnuite. Toate corpurile de case din jurul bisericilor erau construite din gard de nuiele şi pământ (păruite). Cele mai vechi, erau încăperile de sub stăreţie cum şi stăreţia şi probabil că au fost ridicate de după anul 1800, când a început o viaţă mai intensă şi mai activă după pustiirea din secolul XVIII.
Piatra ridicată la izvorul care alimentează mănăstirea cu apă. După război, cişmeaua din cuprinsul mănăstirii, nu mai funcţiona aşa cum îi era puterea altădată, datorită lipsei de îngrijire al casei de apă; în stare critică se aflau atât bazinul, cât şi acoperişul cu îngrădirea. În anul 1925 pe soţii Măria şi V. Teodorescu-Ţincu, fii ai satului, domiciliaţi în Bucureşti, au reparat bazinul, iar deasupra a ridicat o frumoasă piatră cioplită cu o cruce în vârf. Piatra face parte din rămăşiţele monumentului „Adamclisi". Pe piatră este inscripţionat: „Această fântână s-a refăcut cu cheltuiala soţilor Măria şi V. Teodorescu Ţincu în anul mântuirei 1925, luna Aprilie."
1. Întemeirea mănăstirii
2. Istoria manastirii si a vietii monahale
3. Bisericile mănăstirii
5. Peştera Sfintei Cuvioase de la Sihla
6. Repere în timp (Istoria mănăstirii în date)
|
