Manastirea Varzaresti

Zapis din 1746 Decembre 1.
Din care rezultă că mănăstirea Vărzăreşti a fost întemeiată de Radu Vărzaru pe moşia care o cumpărase el mai înainte şi care moşie o vinde Constantin, fiul lui Gligorie postelnicul Vărzaru, lui Vlădica Daniil  pentru ca să fie de folosinţă mănăstirii Aninoasa. Radu Vărzaru o înzestrează cu moşii şi cu vii pentru ca să aibă călugării hrana necesară. Se vede că mănăstirea Aninoasa împresurase şi pusese stăpânire nu numai pe moşia cumpărată de Vlădica Daniil, ci şi pe celelalte pămân¬turi pe care le mai avea schitul Vărzăreşti. Pe de oparte mănăs¬tirea Aninoasa avea dreptate de a stăpâni întru cât din alt act mai dinainte se vede că Teodosie monahul, fondatorul monastirii Aninoasa, fâcut-au tocmeală cu Constantin Căpitanul şi cu fraie-său Gligoraşcu, feceorii lui Constantin biv vel paharnic, nepoţii Radului biv vel Armaş, care se află fiind ctitor acei sfinte monastiri de la Uricheşti, de au închinat-o sfintei monastiri de la Aninoasa pentrucă au fost socotit şi ei că nu se va putea ţinea această sfântă mănăstire alor aşa deosebi singură.

„Adică eu Constantin sin Gligore Postelnicul Vărzaru datam zapisul meu sf. monastiri ce se cheamă Uricheşti care este făcut de strămoşul nostru Radu vel Armăş precum să se ştie că au avut sfânta m-re moşie şi vie date de pomană de Domnia lui Radu vel Armaş şi de fii săi Constantin vel paharnic şi de alţi boeri streini precum scrie în cartea mării sale Gligore Voevod Chica din 1664 şi a mării sale Antonie Voevod din 1669, de toate moşiile câte au fost danie date sfintei monastiri, dar având şi noi parte de moşie şi de vii, care au fost cumpărate de tatăl nostru, Gligore postelnicu şi de fratele său Constantin Comisul şi rămâind noi la scăpăciune, am vândut moşia şi viile de Ia Uricheşti ce au fost cumpărate de tatăl nostru şi de unchiul nostru, le-am vândut răposatului sfinţiei sale părintele Vlădica Daniil în taleri 450, eu şi cu fratele meu Cheorghe, cu zapisul nostru la mâna sfinţiei sale şi la Aninoasa  şi Aninoasa n'au fost ţinut numai vânzarea noastră ci au fost împresurat şi morile schitului care au fost de danie, precum s'au zis mai sus. Deci acum având multă pricină la divan şi mare judecată pentru acele moşii şi vii. Deci de acum înainte să aibă a stăpâni monastirea noastră de la Urecheşti, toată partea de moşie şi de vii ce au fost de danie precum răspunde cărţile Domneşti. Iar monastirea Ani¬noasa să aibă a stăpâni partea noastră ce am fost vândut-o noi cu bună pace. Drept aceasta am dat zapisul meu ca să aibă a stăpâni dela mine cu bună pace şi pentru mai adevărată credinţă m'am iscălit cu mâna mea ca să se creâză fiind şi alţi oameni buni martori care mai jos se vor iscăli .
Constantin Vărzaru sin Gligore postelnicu
Eu Costea martor.”


Hrisovul lui Ştefan Cantacuzino din 1714 Octombre 18: . .
„Mustiiu Bojiil Io Ştefan Cantacuzino vvd i gpdr zemle Ugrovlassiskoe davat gspdsvmi siin povealenie gspdvmi .... sfintei şi dumnezeeştii monastiri ce se chiamă Aninoasa ot sud Muscel, care iaste zidită şi înălţată den temelia ei de cinstitul răposatul părintele Teodosie ce l-au chemai pe nume mirenesc Tudoran biv vel Clucer întru cinstea şi lauda sfântului hram a celui de minuni făcătoriu sti Nicolae Mirlicheiskii şi părintelui egumenului Daniii şi tuturor călugărilor câţi vor fi locuitori în-tr'acel sfânt lăcaş ca să fie sfintei monastiri ce scrie mai sus milă de la Domnia Mea tot vinăriciul ce au fost domnesc în dealul Urecheştilor ot sud Slam Râmnic,
Să aibă a luarea sfânta monastire Aninoasa de acum înainte acest vinăriciu de la tot omul care au dat vinăriciu domnesc din 10 veadre ovadră şi cu părpărut şi cu poclonul după cum iaste obiceiul precum au luat vinăricerii mai dinainte vreame, aşa să ia şi sfânta monastire Aninoasa, iar vinăricearii cari ar fi în podgoria Râmnîcenilor să n'aibă nici o treabă şi nici o amestecătură cu acest vinărici din dealul Uricheştilor, fără numai sfânta Monastire Aninoasa pentrucă fiind această si monastire Aninoasa spre partea muntelui la loc fără de hrană şi fără de venit şi fiind miluită cu acest vinărici încă mai dinainte vreame de răposatul unchiul Domniei Meale Io Serban Cantacuzino Voevod cu hrisovul Mării Sale, Domnia Mea încă m'am milostivit de am înoit şi am întărit mila aceasta cu acest hrisov al Domniei Meale cum scrie mai sus.
Şi pentru că aflându-se acolo la Urecheşti sfânta şi dumnezeeasca mănăstire zidită şi înălţată din temelia ei de Radu biv vel Armaş întru cinstea sfântului hram Uspenie prea sfintei şi prea curatei de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Măria, pentru această sfântă monastire făcut-au tocmeală părintele Teodosie cu Constandin Capit (anul) şi cu frate său Gligorasco, feciorii lui Constandin biv vel Paharnic, nepoţii Radului biv vel Armaş, care se află fiind ctitor acei sfinte monastiri dela Urecheşti, de au închinat-o sfintei monastiri de la Aninoasa pentru că au fost socotit şi ei că nu se va putea ţine singură deosebit, această sfântă monastire, ci o au fost dat-o să-i fie purtător de grijă părintele Teodosie, cât va fi cu zile, iar după petrecania lui , să fie purtători de grijă egumenii cari se vor afla pă vremi la monastirea Aninoasa, precum scrie şi mărturiseşte şi zapisul Iui Constandin Căpit (anul) şi frăţine-său lui Gligoraşcu, feciorii lui Constandin Paharnic care au făcut de tocmeală şi de închină¬ciunea monastirii lor dela Urecheşti, la monastirea Aninoasa ce au dat ei la mâna răposatului părintelui Teodosie, pre care zapise şi tocmele s'au făcut şi cărţile patriarhilor: Cartea preacinstitului şi prea sfinţitului chir Dosoftei patriarhul sfintei cetăţi Ierusalimului şi cartea cinstitului şi prea sfinţitului chir Partenie papa şi patriarhul stagograda Alexandriecago făcute şi întărite cu mare legătură şi cuafurisanie şi precum scrie şi hrisovul unchiului Domniei Meale Şărban Vodă.
Drept aceea şi Domnia Mea încă am înoit şi am întărit cu acest hrisov al Domniei Meale ca să ia sfânta monastire Aninoasa acest vinărici ce au fost partea domnească dintr'acel deal al Urecheştilor după cum scrie mai sus, aşa să-l ia sfânta mo-nastire Aninoasa tot pe deplin ca să fie sfintei monastiri de întărire şi călugărilor de hrană şi de îmbrăcăminte, iar Domniei Meale şi părinţilor Domnieii Meale veacinică pomenire.
Aşijderea şi'n urma Domniei noastre pre care Domn va milui Dumnezeu cu domnia a fi Domn şi biruitor acestui cinstit scaun al domnii ţării româneşti, au din neamul Domniei Meale, au dintr'alt neam, încă-1 rugăm cu numele Domnului nostru Ii-sus Hristos cel ce iaste întru Troiţă slăvit, să cinstească şi să întărească acest hrisov al Domniei Meale care s'au făcut pă aceste mile, sfintei monastiri Aninoasa ce scrie mai sus, ca şi ale lui mile şi drease să-i fie cinstite şi-n seamă ţinute şi să-1 cinstească Dumnezeu şi să-I întărească întru domnia lui şi întru cel veac să se afle întru cinste şi întru răpaos sufletului, iar cine nu va cinsti, nici va înnoi, nici va întări, ci va călca şi va strica, a-cela să fie supt blestem, anatima şi afurisit de cei 318 sfinţi părinţi dela Nicheea.
Şiam întărit cartea aceasta cu toţii şi credincioşii boeari cei mari ai Divanului Domniei Meale: Pan Constandin Ştirbei vel Ban, pan Bunea Grădişteanul vel Vornic, pan Radu Dudescuvel log., pan Radu Cantacuzino vel Spătar, pan Serban Bujoreanu vel vistier,, pan Serban Prisăceanu vel Clucer, pan Pătraşcu Brezoeanu vel comis, pan Staţie Leurdeanu vel Paharnic, pan Neagoe Topliceanu vel Stolnic, pan Mihai Cantacuzino vel comis, pan Chiru vel sluger, pan Serban Oreceanu vel Pitar şi isprav¬nic Constandin Conţescu vel log. Şi s'a scris cartea aceasta în anul întâi din domnia Domniei Meale aici în oraşul scaunului .  Domnii Meale în Bucureşti de Tănasie snă Mihai   logofeţelul .
Luând seama la descendenţii lui Radu vel Armaş, observăm: Constandin Comisul frate cu Gligore postelnicu erau fii lui Constandin Paharnic; Constandin comisul ia în căsătorie pe Preda fata lui Tudoran biv vel clucer, fondatorul monastirii Aninoas; aceştia se sting fără de moştenitori. Gligore postelnicu are de fiu pe Constandin şi pe Gheorghe cari vând moşia Urecheşti lui Vlădica Daniil pentru 450 de taleri  Constandin vel Paharnic are feciori, pe Constandin Căpitanul şi Gligorascu cari fac tocmeală cu părintele Teodosie monahul dela Aninoasa de închină schitul Urecheşti acelei monastiri la anul 1681.
Mai observăm că mănăstirea Aninoasa nu avea cu schitul Vărzăreşti numai legătura ce rezulta din cuscria lui Părintele Teodosie şi Radu vel Armaş prin căsătoria Predii cu comisul Constandin Vărzaru, nepotul lui Radu vel Armaş, ci şi prin pământurile cumpărate de Tudoran vel Clucer prin jud, Răm, Sărat, cât şi daniile făcute şi înnoite de Ştefan Cantacuzino monastirii Aninoasa, după cum am văzut mai sus. Voevodul Şerban Cantacuzino a miluit monastirea şi cu vinăriciul din dealul Urecheş-tilor, apoi „a volnicit monastirea Aninoasa si strângă pe moşia „Urecheşti 12 case de oameni streini : Sârbi, Arnăuţi, Moldoveni şi Ungureni precum şi Greci, iar oameni de ţară să nu strângă, cu care să lucreze viile monastirii Aninoasa de pe acea moşie .
Atât din actele acestea cât şi din altele pe care le vom mai vedea mai jos, se dovedeşte că mănăstirea Vărzăreşti este zidită din temelie de Radu vel Armaş, boer al lui Matei Basarab, dar la ce an? In tot cazul, nu se poate decât în prima jumătate a secolului XVII, din pricină că Radu vel Armaş a fost ucis de Seimenii şi Darabanii D-lui. „Nu mult după războiul dela Finta Seimenii şi Dărăbanţii în urma unor intrigi se răscoală în con¬tra Domnului; în Iunie 1653 ucid pe Ghinea Vistieru (Brătăşanu), pe Radu Armaşu (Vărzaru) cum şi pe Socol Cluceru Cornăţeanu. Trebue să presupunem anul 1644, deoarece în timpul acesta D-l a fost mai puţin turburat cu certurile lăuntrice.

Carte de judecată cu privire la schitul Urecheşti
Iordache biv vel Medelnicer, ispravnicul Marginii, dat-am cartea noastră de judecată sfinţii sale părintelui Varlaam, igumenul ot sfânta monastire Aninoasa, pentrucă aci înaintea noastră au avut întrebăciune de faţă cu Nichita, fratele lui Ion Sârbu şi cu popa Anastasie pentru stânjeni 150 de moşie ce se chiamă Modruzeşti, care moşie este a schitului Urecheşti, cumpărată de Dumnea Constandin vel Căpitan, feciorul dumnealui Radului vel Armaş fiind ctitor al acestui sfânt schit Urecheşti, şi această moşie este cumpărată de la Barbu i Radul brat ego i de la Ion brat Radul, nepoţii babii Drăgulii ot  Modruzeşti, şi din întâmplarea vremilor fugind călugării de la acest schit, şezut-au schitul acesta mulţi ani pustiu şi necăutat de ntmeni. Deci Nechita, fratele lui Ion Sârbu şi cu popa Năstase văzând că schitul este pustiu şi n'are cine-i căuta moşiile şi venitul lor făcutu-s'au stăpâni acestii moşii Modruzeşti şi multă vreme o   au   stăpânit, iar acum dând Dumnezeu de au căzut egumen, la Aninoasa sfinţia sa părintele Varlaam şi acest schit fiind închinat Aninoasei şi sfinţia sa găsind şi zapisele acestei moşii şi cartea   răposatului Antonie Vodă iarăşi pentru moşia Modruzeşti, n'au mai putut îngădui pe Nechita i pe popa Năstase ca să  stăpâniascâ această moşie şi aşa câte trei au venit la judecată înaintea noastră şi întrebând pe Nechita şi pă popa Năstase, au niscareva urice, au zapise pă această moşie şi cu ce o stăpânesc şi neavând nici un fel de dresuri la mâinile lor, au răspuns că le este moştenire de la părinţii lor şi fiind multă pricină la mijloc, rânduitu-i-am la vameşii de la vama Focşanilor şi alţi boeri ce se vor arăta în cartea de socoteală, dă le-au luat seama şi acei boeri cetind zapisele sfinţiei sale părintelui Varlaam şi cartea răposatului Antonie Vodă, s'au găsit bune şi adevărate pă aceşti stânjeni 150 şi s'au cunoscut că Nechita cu popa Năstase au stăpânit această moşie rău, care şi noi văzând că acei boeri au luat seama bine şi cu amănuntul, am dat noi părintelui Varlaam egumenul mo-nastirii Aninoasa această carte a noastră dă judecată ca de acum înainte să aibă sfinţia sa a stăpâni aceşti stânjeni 150 Modru-zeştii cu bună pace de către Nechita i de către popa Năstase, pentru că au rămas de judecată. Aceasta scriem  Noem. 16, l/ea/t 7237**1729.
Iordache biv vel Medelnicer.

Zapisul lui Dositei Filitis din 1794:
„Dositei misfiiu ojiiu Arhiepiscop i mitropolit Uggrovlahiskoe. Cuvioase Aninoşane chir Ghenadie, molitvă şi blagoslovenie. Iţi facem în ştire pentru moşiile Aninoasii, metohul Mitropoliei, care sânt în sud Slam Râmnic, că  avându-le   depărtate, şi neputându-le ajunge cu căutarea precum să cade şi având şi Mitropolia în partea locului aproape de Aninoasa moşii şi vii, care cu lesnire şi cu îndemânare poate a le căuta, am socotit să facem un schimb, adică Mitropolia să ia în stăpânire moşia Urecheşti cu tot venitul ei i pivniţa de zid cu locurile din Focşani şi moşia Perieţii ce-i zic şi Balta Albă, iar Aninoasa să ia în stăpânire moşia Fleştii cu patru roate de moară şi schitul Baliga  din Piteşti cu toate ale Iui şi moşia Mălureni şi moşia Negrea i via ot Isvoranca i via ot Văcărească i moşia Tomşani de lângă Tomşanii monastirii. Deci primind cuvioşia ta această scrisoare a noastră, să aibi a lua în stăpânire pă seama monastirii aceste ce ţi le numim mai sus şi cu toată silinţa să le cauţi şi prin vederea ochilor cuvioşiei tale să le iconomiseşti şi mai întâi de toate să te apuci de lucrul viilor i de prefacerea morilor ot Fleştii. Insă moşia Negrea şi moşia Tomşani le vei lua subt stăpânire de la sfete Gheorghe cu leat 1795 înainte, pentrucă pe anul viitor s'au întâmplat de li s'au vândut venitul. Ci să ne trimeţi şi cuvioşia ta răspuns pentru numitele moşii ale Aninoasii, asupra cui le ai date ca să ştim să le luăm subt stăpânire precum şi pentru viile ot Urecheşti ca să ştim să dăm poruncă a se lucra.
„Pentru embatichiu schitului Buliga, mai mult de cât 90 oca de ceară pă fieştecare an să nu iei şi pentru acest schit voim ca de acum înainte să urmeze oareşcare orânduială a ctitorului, pre cât va fi prin putinţă adică: ce va prisosi din venit peste darea embaticului să nu se risipească în zadar, ci să fie pentru dregerea şi întemeerea schitului şi pentru de a se ţinea şi o şcoală românească cu plata dascălului pentru învă¬ţătura copiilor, iar să nu găsească pricină igumenaşu ce va fi ca să mănânce prisosul cu totul cu pricină că dă embatichiu!, ci negreşit să aibă această priveghere. Şi pentru întemeerea acestui schimb, vei şti că acestea ţi le vom aşeza şi în catastihu de perilavi. Iar acum cu această scrisoare a noastră te volnicim să le ei întru stăpânirea monastirii Aninoasa, având dela cuvioşia ta şi răspuns atât pentru acareturile ce ţi le dăm numindu-le anume, cât şi pentru acareturile Aninoasii ca să ştim de acum înainte, să le căutăm pe seama Mitropoliei. Aceasta şi să fii blagoslovit ” .
Pecet. Mitr.     1794 Ohenarie 31.