Mănăstirea Vărzăreşti

Mănăstirile româneşti au fost întemeiate, în general, de domnitori şi de boierii care urmau exemplul acestora; doar prin excepţie mănăstirile au fost construite de călugări sau oameni de rând. Unii le întemeiau din marea lor credinţă, alţii le ridicau în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru reuşitele lor.

Mănăstirea Vărzăreşti a fost întemeiată în timpul domniei lui Matei Basarab, în urma păcii care a pus capăt războaielor dintre el şi domnul Moldovei, Vasile Lupu. Drept semn al împăcării, fiecare dintre ei a construit câtre o biserică, Vasile Lupu a ridicat biserica Stela din Târgovişte, iar Matei Basarab mănastirea Soveja din Vrancea. Armaşul lui Matei Basarab, Radu, zis şi Radu Vărzaru, a zidit această mănăstire în apropiere de Milcov, hotarul dintre cele două provincii, unde s-au dat cele mai multe lupte între cei domnitori.

In mănăstire nu se găseşte nici o inscripţie referitoare la ctitorul ei, dar s-a consemnat de-a lungul timpului, din mărturiile călugărilor vieţuitori, că ar fi făcută de boierul Radu Vărzaru de la care i se trage şi numele.

Iniţial, mănăstirea a fost cunoscută sub numele de Urecheşti, nume împrumutat de la satul în apropierea căruia se află (Cartea patriarhului Ţarigradului, Dionisie, 1681 Aprilie 1, Carte de judecată cu privire la schitul Urecheşti 1729).

Schimbarea numelui în Vărzăreşti a avut loc spre sfârşitul sec. XVIII. În însemnările din doua jumătate a sec. XVIII se regăsesc ambele denumiri: fie mănăstirea Urecheşti, fie mănăstirea Vărzăreşti.

2. Istoria manastirii si a vietii monahale

3. Bisericile mănăstirii

4. Chiliile. Staretia. Trapeza

5. Peştera Sfintei Cuvioase de la Sihla

6. Repere în timp (Istoria mănăstirii în date)