Mănăstirea Vărzăreşti

1644 – Întemeierea manastirii

Mănăstirea Vărzăreşti a fost întemeiată în timpul domniei lui Matei Basarab, în urma păcii care a pus capăt războaielor dintre el şi domnul Moldovei, Vasile Lupu. Drept semn al împăcării, fiecare dintre ei a construit câtre o biserică, Vasile Lupu a ridicat biserica Stela din Târgovişte, iar Matei Basarab mănastirea Soveja din Vrancea. Armaşul lui Matei Basarab, Radu, zis şi Radu Vărzaru, a zidit această mănăstire în apropiere de Milcov, hotarul dintre cele două provincii, unde s-au dat cele mai multe lupte între cei domnitori.

In mănăstire nu se găseşte nici o inscripţie referitoare la ctitorul ei, dar s-a consemnat de-a lungul timpului, din mărturiile călugărilor vieţuitori, că ar fi făcută de boierul Radu Vărzaru de la care i se trage şi numele.

Numele mănăstirii

Iniţial, mănăstirea a fost cunoscută sub numele de Urecheşti, nume împrumutat de la satul în apropierea căruia se află (Cartea patriarhului Ţarigradului, Dionisie, 1681 Aprilie 1, Carte de judecată cu privire la schitul Urecheşti 1729).

Schimbarea numelui în Vărzăreşti a avut loc spre sfârşitul sec. XVIII. În însemnările din doua jumătate a sec. XVIII se regăsesc ambele denumiri: fie mănăstirea Urecheşti, fie mănăstirea Vărzăreşti.

1644 – 1681: mănăstirea Urecheşti a fost independentă, atârnând bineînţeles într-o oarecare măsură de urmaşii ctitorului, dar fiind condus, conform tradiţiei, de egumen care îngrijea de călugări şi de acareturi cu veniturile de pe pământurile dăruite de ctitori.
 

1681: Constantin Căpitanul şi fratele său Gligoraşco închină schitul mănăstirii Aninoasa. Aceasta fusese zidită pe moşia Aninoasa de Tudoran Vlădescu vel Clucer, el însuşi vieţuind acolo ca egumen, sub numele de Teodosie monah. 

Teodosie monah avea proprietăţi şi în dealul Urecheştilor, pe care le dăruieşte tot Aninoasei. Totodată, intră în legătură de rudenie cu urmaşul ctitorului schitului Urecheşti: fiica sa, Preda, ia drept soţ pe un nepot al lui Radu Vărzaru, Constantin Comisu. Această legătură de rudenie a contribuit cel mai mult, poate, ca schitul Urecheşti să ajungă metoh monastirii Aninoasa.
Depărtarea totuşi a fost un obstacol în administrarea averilor schitului Urecheşti, în acele vremuri vitrege pentru ţările româneşti, ceea e a determinat fuga călugărilor pentru o perioada de vreme, folosirea moşiilor de către persoane profitoare, iar în cele din urmă, renunţarea mănăstirii Aninoasa la administrea Vărzăreştilor.
„Din întâmplarea vremilor fugind călugării de la acest schit, şezut-au schitul acesta mulţi ani pustiu şi necăutat de nimeni. Deci Nechita, fratele lui Ion Sârba şi cu popa Năstase, văzând că schitul este pustiu şi n'are cine a-i căuta moşiile şi venitul lor, făcutu-s'au stăpânii acestei moşii Modruzeşti şi multă vreme o au stăpânit. Iar acum vrând Dumnezeu de au căzut egumen la Aninoasa Sf. sa părintele Varlaam şi acest schit, fiind închinat Aninoasei şi găsind sfinţia sa şi zapisele acelei moşii şi cartea răposatului Antonie Vodă".

În epoca fanariotă, între anii 1749-1780 schitul Urecheşti a fost pustiu şi nepopulat

1794: Dositei Filitis, mitropolitul Ungro-Vlahiei, observând că mănăstirea Varzăreşti este prea greu de administrat de egumenii Aninoasei, a hotărât să-l ia pe seama mitropoliei din Bucureşti şi să dea în schimb mănastirii Aninoasa un alt schit mai în apropiere şi deci mai uşor de controlat.

1794 - 1863 metoc atârnător de Mitropolia Bucureştiului

1835 - prin Legea organică cu privire la moşiile şi veniturile Mitropoliilor şi ale Episcopiilor. Cu această ocaziune şi mănastirea Vărzăreşti, încetul cu încetul începe să se desprindă de de Mitropolie până la secularizare, când îşi capătă definitiv independenţa, prin faptul că statul era acum care plătea întreţinerea vieţuitorilor.
Ideea secularizării a apărut întrucât călugării greci, care administrau monastirile închinate, voiau să formeze un guvern eclesiastic neatârnat de guvernnl român, să despartă pământul şi pe ţăranii români în două părţi: una care să atârne de guvern, iar cealaltă de autoritatea nouă eclesiastică.

1863-1956: mănăstirea Vărzăreşti a fost independentă
 

1959 – 1990: mănăstirea a fost desfiinţată, proprietăţile sale fiind folosite de  CAP Urechesti, bisericile mănăstirii fiind folosite ca staul pentru oi;

1990 – mănăstirea a fost reînfiinţată, ca manastire de călugări
2006 – mănăstirea a devenit mănăstire de maici
1 martie 2007 – stareţa este Maica Iuvenalia

1. Întemeirea mănăstirii

2. Istoria manastirii si a vietii monahale

3. Bisericile mănăstirii

4. Chiliile. Staretia. Trapeza