|
1644 – întemeierea manastirii
1644 – 1681: mănăstirea Urecheşti a fost independentă, atârnând bineînţeles într-o oa¬recare măsură de urmaşii ctitorului, dar fiind condus, conform tradiţiei, de egumen care îngrijea de călugări şi de acareturi cu veniturile de pe pământurile dăruite de ctitori.
1681: Constantin Căpitanul şi fratele său Gligoraşco închină schitul mănăstirii Aninoasa. Aceasta fusese zidită pe moşia Aninoasa de Tudoran Vlădescu vel Clucer, el însuşi vieţuind acolo ca egumen, sub numele de Teodosie monah.
Teodosie monah avea proprietăţi şi în dealul Urecheştilor, pe care le dăruieşte tot Aninoasei. Totodată, intră în legătură de rudenie cu urmaşul ctitorului schitului Urecheşti: fiica sa, Preda, ia drept soţ pe un nepot al lui Radu Vărzaru, Constantin Comisu. Această legătură de rudenie a contribuit cel mai mult, poate, ca schitul Urecheşti să ajungă metoh monastirii Aninoasa.
Depărtarea totuşi a fost un obstacol în administrarea averilor schitului Urecheşti, în acele vremuri vitrege pentru ţările româneşti, ceea e a determinat fuga călugărilor pentru o perioada de vreme, folosirea moşiilor de către persoane profitoare, iar în cele din urmă, renunţarea mănăstirii Aninoasa la administrea Vărzăreştilor.
„Din întâmplarea vremilor fugind călugării de la acest schit, şezut-au schitul acesta mulţi ani pustiu şi necăutat de nimeni. Deci Nechita, fratele lui Ion Sârba şi cu popa Năstase, văzând că schitul este pustiu şi n'are cine a-i căuta moşiile şi venitul lor, făcutu-s'au stăpânii acestei moşii Modruzeşti şi multă vreme o au stăpânit. Iar acum vrând Dumnezeu de au căzut egumen la Aninoasa Sf. sa părintele Varlaam şi acest schit, fiind închinat Aninoasei şi găsind sfinţia sa şi zapisele acelei moşii şi cartea răposatului Antonie Vodă".
În epoca fanariotă, între anii 1749-1780 schitul Urecheşti a fost pustiu şi nepopulat
1794: Dositei Filitis, mitropolitul Ungro-Vlahiei, observând că mănăstirea Varzăreşti este prea greu de administrat de egumenii Aninoasei, a hotărât să-l ia pe seama mitropoliei din Bucureşti şi să dea în schimb mănastirii Aninoasa un alt schit mai în apropiere şi deci mai uşor de controlat.
1794 - 1863 metoc atârnător de Mitropolia Bucureştiului
1835 - prin Legea organică cu privire la moşiile şi veniturile Mitropoliilor şi ale Episcopiilor. Cu această ocaziune şi mănastirea Vărzăreşti, încetul cu încetul începe să se desprindă de de Mitropolie până la secularizare, când îşi capătă definitiv independenţa, prin faptul că statul era acum care plătea întreţinerea vieţuitorilor.
Ideea secularizării a apărut întrucât călugării greci, care administrau monastirile închinate, voiau să formeze un guvern eclesiastic neatârnat de guvernnl român, să despartă pământul şi pe ţăranii români în două părţi: una care să atârne de guvern, iar cealaltă de autoritatea nouă eclesiastică.
1863-1956: mănăstirea Vărzăreşti a fost independentă
1959 – 1990: mănăstirea a fost desfiinţată, proprietăţile sale fiind folosite de CAP Urechesti, bisericile mănăstirii fiind folosite ca staul pentru oi;
1990 – mănăstirea a fost reînfiinţată, ca manastire de călugări
2006 – mănăstirea a devenit mănăstire de maici
1 martie 2007 – stareţa este Maica Iuvenalia |
Repere istorice
